Așezare geografică. Limite și  vecini

Componentă a județului Botoșani, comuna Mihălășeni este situată în partea de nord-est a acestuia la o distanță de aproximativ 40 km de municipiul Botoşani, la 9 km de Ștefănești, la 65 km de Dorohoi și la 90 km de Iași .

Poziția sa geografică are influențe însemnate în evoluția anuală a elementelor meteorologice, a vegetației, solurilor prin urmare în aspectul general al peisajului.

În raport cu unitățile de relief ale țării noastre comuna Mihălășeni este situată în Câmpia Bașeului din partea central-estică a Câmpiei Moldovei, în bazinul hidrografic al râului Prut, pe cursul Bașeului, afluent al Prutului, având colinele orientate spre acest râu. Teritoriul comunei este o regiune deluroasă cu pante domoale, separate de văi.

Din punct de vedere geografic, teritoriul luat în studiu este situat în partea estică a judeţului Botoşani, având ca vecini: la nord teritoriul administrativ al comunei Manoleasa, în nord-vest teritoriul administrativ al comunei Hăneşti, la est teritoriul administrativ al comunei Ripiceni, la sud teritoriul administrativ al oraşului Ştefăneşti, iar la sud-vest teritoriul administrativ al comunei Dobârceni.

În cadrul țării ea are o poziție nord-estică fiind situată la intersecția paralelelor de 47°.88′ latitudine nordică și 47° 51′  cu meridianul de 27°4’0″  longitudine estică și  27° 8′ longitudine estică.Principalele căi de acces de la nivelul comunei Mihălășeni  sunt reprezentate de drumul național DN 24 C ce face legătura cu orașul Ștefănești și drumul județean DJ 294 ce asigură legătura comunei Mihălășeni cu orașul Botoșani.

În forma ei actuală, ea este compusă din următoarele sate: Mihălășeni (centru de comună), Negrești, Năstase, Sărata, Păun, Slobozia-Silișcani, Caraiman.

Relieful și solurile.

Relieful comunei Mihălășeni  face parte din Platforma Moldovenească care prezintă un relief de podiș și anume Podișul Moldovenesc. Relieful comunei se înscrie în specificul Câmpiei Bașeului din Câmpia Moldovei, cu dealuri, coline și văiugi, cu o diferență mijlocie de nivel între partea estică și cea vestică, diferență de 160 m.  

Câmpia Bașeului se caracterizează printr-o alcătuire petrografică de suprafață, dominată de un facies argilo-nisipos, aparținînd în întregime sarmațianului inferior. Suprafața generală a reliefului, fragmentată sub formă de platouri joase sau coline sculpturale cu poduri largi se menține la altitudini medii cu valori cuprinse între 160 și 180 m, iar energia medie a reliefului oscilează în jurul a 60-70 m.     Altitudinea medie cuprinsă între 150 și 175 este ”pînă la o linie ce ar trece aproximativ pe la Coșula-Sulița-Ionășeni-Mihălășeni-Manoleasa-Volovăț”.

Privit în ansamblu, relieful comunei Mihălășeni are un caracter sculptural care poartă amprenta forțelor exogene care l-au creat. Aceasta nu înseamnă că în regiune se întâlnesc exclusiv forme de relief sculptural pentru că structura geologică imprimă și ea reliefului anumite trăsături specifice. În lungul arterei hidrografice, la baza denivelărilor mai accentuate au fost depuse cantități importante de materiale care au dat naștere reliefului de acumulare.

Rolul apei subterane apare și mai pregnant atunci când la partea superioară sau în lungul unui versant există strate acvifere lenticulare. Prezența acestora favorizează dezvoltarea alunecărilor sub formă de cuiburi sau sectoare izolate, care alternează cu porțiuni dominate de spălări și de procese de eroziune torențială ce se dezvoltă acolo unde stratele acvifere nu apar la zi. Asemenea cazuri se întâlnesc pe versanții Bașeului .

Procesele de versant cele mai intense și mai larg răspîndite sînt spălările, însoțite uneori și de forme de eroziune torențială. Pe pantele argiloase, cu înclinări ce depășesc 5-6°, și mai ales în jumătatea lor superioară, de multe ori solul este complet erodat, iar argilele și marnele sarmatice apar la zi . Acest fenomen este prezent și pe flancurile văii Bașeului și ale văilor secundare din zonă. Apariția la zi a argilelor și marnelor sarmatic  atrage după sine formarea numeroaselor sărături care se pun în evidență în special în perioadele secetoase, sub forma unor pete albicioase. De asemenea, în urma spălării formațiunilor marnoase de către apele de șiroire, sărurile pot ajunge pe suprafața plană a șesurilor, contribuind la sărăturarea solurilor de aici . Astfel de sărături se întâlnesc și în zonă, pe valea Bașeului drept dovadă fiind toponimul Sărata, sat situat la nord de Mihălășeni.

Eroziunile torențiale sunt mai intense pe versantul drept al Bașeului, pe versantul stâng al văii Sărata, pe versanții văii Silișcani și în bazinul său de recepție, pe versantul stâng la Valea Hodoroaia și Lipovan. Acestea fiind active în timpul topirii zăpezilor și a ploilor torențiale, când aportul de apă crește degradând albia și malurile.

Fenomenele cele mai intense și caracteristice sunt alunecările de teren.

Pe versantul stâng al văii Bașeului, între văile Postelnicuța din apropierea satului Năstase și Popoaia din apropierea satului Stânca, paralel cu cornișa, a cărei înălțime este în jur de 10-15 m, s-a format un val de alunecare cu aspect de culme, continuat apoi spre baza versantului cu alte valuri mai mici. Ulucul situat între cornișă și primul val de alunecare este așa de pronunțat, încât prezintă toate caracterele unei mici văi, cu fundul mlăștinos acoperit parțial cu vegetație hidrofilă. Localnicii îi spun chiar ”valea Bursucăriei”. Apele acumulate în urma precipitațiilor sau cele provenite din izvoare curg la început pe fundul acestui uluc, apoi sunt drenate prin intermediul unui torent ce a secționat valul, creând un mic defileu .

Pe ceilalți versanți din teritoriu, degradările lipsesc sau au o foarte mică intensitate, ceea ce dă posibilitatea utilizării lor în agricultură, acești versanți având orientări spre sud, sud –est, oferind condiții bune de teren satelor Caraiman,Sărata, Mihălășeni,Negrești, Năstase[1].

În ansamblu, relieful comunei Mihălășeni oferă condiții optime pentru așezări omenești, căi de comunicație și culturi agricole.

Solurile.

Suprafața totală a comunei Mihălășeni este de 6.316,41 ha, din care 358,65 ha de teren intravilan și 5.957,76 ha de teren extravilan. Ponderea cea mai mare din suprafața totală a comunei este acoperită de suprafața agricolă (5.791 ha), reprezentând circa 91% din suprafața totală a comunei.

Solurile caracteristice teritoriului comunei, tipurile genetice sunt reprezentate prin cernoziomuri cu fertilitate moderată, bogat în humus, pratoziomurile caracterizate de locuri cu umiditate pronunțată. Aceste soluri sunt răspândite pe locuri cu drenaj extrem de slab, fiind formate pe lut greu și pe argilă. Prezența acestor tipuri genetice de sol cu un nivel ridicat de fertilitate favorizează dezvoltarea sectorului agricol.

Alcătuit în întregime din formațiuni sedimentare cu predominarea argilelor comune, teritoriul comunei Mihălășeni nu se remarcă prin bogăția resurselor minerale utile de importanță națională.

Clima și hidrografia

Clima comunei Mihălășeni este influențată de poziția sa nord-estică, într-o câmpie deluroasă, în calea unor mase de aer de origini diferite.

Temperatura aerului este determinată de un complex de factori dintre care rolul principal îl au radiația solară și circulația generală a atmosferei, la care se adaugă și particularitățile pe care le au condițiile fizico-geografice regionale și locale.

Pentru caracterizarea regimului temperaturii aerului în zona studiată s-au folosit observațiile diurne, lunare și anuale publicate în Buletinele de observații meteorologice lunare din perioada 1956-1960, în Anuarele climatologice pentru perioada 1960-1972, pentru Stația Meteorologică Botoșani, cea mai apropiată de comuna Mihălășeni.

Temperatura medie multianuală are valoarea de 8,6° C, la Stația Meteorologică Botoșani, la altitudinea absolută 160 m. Cea mai mare temperatură medie anuală de 10° C, s-a înregistrat în anul 1930, iar cea mai mică valoare a temperaturii medii anuale de 6,8° C s-a înregistrat în anul 1940.

Temperaturile maxime și minime absolute au un caracter întâmplător, înregistrate la intervale extrem de mari sunt totuși deosebit de importante pentru evaluarea climei acestei regiuni, astfel

Temperatura maximă absolută 39,4° C a fost înregistrată în luna iulie 1952, iar temperatura minimă absolută – 30,3° C înregistrată la 20 ianuarie 1963.

Alte fenomene hidrometeorologice care caracterizează clima acestei zone și influențează negativ activitățile practice sunt: lapovița, măzărichea, chiciura, polei, grindina, roua și bruma.Lapovițaare cea mai mare frecvență iarna, producându-se în zilele în care temperatura aerului a trecut prin pragul de 0° C. Chiciura și poleiul se manifestă  în lunile decembrie 3,2 zile și ianuarie 2,3 zile.Grindina este dăunătoare  mai ales pentru agricultură, clădiri, deși numărul mediu anual al zilelor nu este ridicat (1,6) zile. Lunile în care grindina s-a produs mai frecvent au fost mai și iunie. Bruma se produce toamna, iarna și primăvara în timpul nopților senine și calde, când temperatura suprafeței solului scade sub 0° C. Numărul mediu anual al zilelor cu brumă este de 18,3 cu o frecvență mai mare în lunile noiembrie și decembrie.Vânturile cele mai frecvente bat din nord, nord -vest, sud și sud-est,direcțiile lor fiind influențate de mișcarea generală a maselor de aer comprimat și de orientarea principalelor forme de relief.

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul comunei este formată din  pârâul Bașeu care izvorăște în comuna Cristinești, trece prin  comuna Mihălășeni și se varsă  în râul Prut. Printre cei mai importanți afluenți ai pârului Bașeu, se regăsesc: pârâul Sărata, pârâul Silișcani, pârâul Hodoroaia.  

În urma topirii zăpezilor se remarcă creşteri de debit primăvara şi căderi de debit la sfârşitul toamnei şi în iarnă . În condiţii de viitură debitul solid sporeşte foarte mult având drept consecinţă degradarea albiilor , malurilor şi versanţilor

Teritoriul Mihălășeni se încadrează din punct de vedere hidrogeologic într-o zonă unde întâlnim două categorii de ape subterane: ape de adâncime şi ape freatice .

Bazinul hidrografic al Prutului ocupă 88% din suprafaţa judeţului Botoşani. Celelalte râuri de pe teritoriul judeţului Botoşani aparţin în cea mai mare parte bazinului Prutului. Başeul (106 km) al doilea râu ca lungime după Jijia din Câmpia Moldovei se varsă în Prut, prin două guri la sud de Ştefăneşti. Râul Bașeu traversează comuna din NV spre SE pe o lungime de 12,4 km.

Iazul ,, Iazul Mic ’’care se găsește în aval de vatra satului Sarata, cu o suprafață de 12 ha, a fost amenajat în perioada C.A.P., sătenii numindu-l ,,Iazul Colectivei’’. Barajul are o lățime de 4m și o lungime de 134 m, un volum ce apă de 228.000 m3 și o adâncime de  2m.

Vegetația  și  fauna.

Așezarea geografică a comunei Mihălășeni, condițiile pedoclimatice locale cât și activitatea gospodărească a omului au determinat caracterul vegetației naturale.

Din punct de vedere floristic, comuna Mihălășeni se încadrează în provincia Sarmatică, provincie care ocupă partea de nord-est a țării având caracter de silvostepă cu multe elemente sarmatice.

Pădurea Sărata aparține tipului de pădure de șleau de silvostepă, în componența pădurii intră: stejarul ( Quercus robur), carpenul (Carpinus betulus ), arțarul ( Acer campestre ), cireșul (Cerasus avium ), ulmul ( Ulmus montana ), teiul ( Tilia platyphyllos ), salcâmul ( Robinia pseudoacacia )                            

La terenurile cultivate cu grâu se întălnesc o serie de plante care vegetează alături cu el, ca : macul, neghina, pălămida, măzărichea care sunt dușmanii acestuia, prin rezistența lor la lucrările agricole obișnuite pun probleme deosebite în înlăturarea lor.

Pe lângă drumurile și locurile virane cresc ;cucuta, urzica, brusturele, lumânărica.

În perimetrul satelor comunei Mihălășeni pe lângă pomii fructiferi mai cresc o serie de arbori și arbuști ornamentali ca ; plopul, dudul alb și negru,liliacul, iasomia.

Plantele medicinale sunt într-un număr destul de mare, dintre speciile cele mai importante întâlnim coada șoricelului, mușețelul, cicoarea, sunătoarea sau pojarnița,cimbrișorul,menta, păpădia.

Pe pantele argiloase datorită intercalațiilor de marne salinizate în sedimente sarmațiene și prezenței în sol a unui exces de săruri solubile ( în special cloruri și sulfați )  apar petice de sărături albicioase, dezvoltând o vegetație halofilă.  Ca halofite obligatorii sunt iarba sărată sau brânca, scaiul, pătlagina.

Așezarea geografică a comunei Mihălășeni într-o câmpie deluroasă cu păduri și pajiști de silvostepă explică fauna bogată și variată a acesteia. Suidele reprezentate prin porcul mistreț (sus scrofa ) au ajuns să formeze populații numeroase și să aducă pagube localnicilor. Sunt bine reprezentate și;dihorii ( Mustella putorius ),vulpea ( Canis vulpes ), nevăstuica ( Mustella nivalis ), căprioarele ( Capreolus capreolus ). Rozătoarele caracteristice acestei zone sunt; șoarecele scurmător ( Clethrionomys sylvaticus ), șoarecele gulerat ( Apodemus sylvaticus ), iepurele (Lepus europaeus ). În satele comunei se întâlnesc în număr mare șoarecele de casă și șobolanul de casă. Există o mare varietate de păsări ;cucul ( Cuculus canorus ), ciocănitori  

( Dendrocopus major ), pupăza ( Upupa epops ), turturica, guguștiucul, sticletele, cioara, gaița, coțofana, scatiul, sticletele. Fazanul ( Phasianus colchicus ) este colonizat. Cele mai răspândite reptile sunt ; șarpele de pădure ( Coluber longissimus ), șarpele de casă ( Natrix natrix ), șopârla de câmp ( Lacerta agilis ). Amfibienii sunt reprezentați prin ; buhaiul de baltă ( Bombina bombina ), broasca râioasă, broasca de lac ( Roua esculenta ). La acestea se adaugă o serie de insecte cum ar fi ; lăcuste, cosași, greieri, țânțari, coropișnița, gândacul de Colorado, cărăbușul de mai.

Fauna acvatică este răspândită în funcție de biotopurile specifice apelor. Dintre mamiferele întâlnite în iazurile satelor comunei este șobolanul de apă. Păsările de apă sunt numeroase, rațe și gâște sălbatice, lișițe, găinușa de baltă, barza. Ihtiofauna este bine reprezentată. În apele Bașeului cel mai răspândit este cleanul (Leuciscus cephalus ) , alături de care mai trăiește bibanul ( Perca fluviatilis ) și crapul ( Cyprinus carpio ). În iazurile comunei trăiesc ; crapul, plătica, roșioara, linul, carasul, știuca, șalăul. Au mai fost introduși în cultură crapii chinezești, fitofagul.